Orice constructie isi datoreaza rezistenta, soliditatea si stabilitatea unui element esential, practic invizibil, dar extrem de important: fundatia. Denumita si temelie, fundament, baza, sau, popular, “talpa casei”, fundatia are rolul de a sustine greutatea constructiei, transmitand-o catre terenul pe care e ridicata cladirea.
Alegerea unui anumit tip de fundatie, stabilirea dimensiunilor acesteia si materialele din care este executata se fac tinandu-se seama de cativa factori foarte importanti: conditiile climatice din zona in care se afla amplasamentul; caracteristicile seismice ale terenului; caracteristicile geologice si hidrologice ale terenului si tipul de structura de rezistenta pe care se va realiza constructia.
Terenul de fundare: caracteristici si pregatire
Zona pe care este asezata fundatia poarta numele de „teren de fundare” si impune o cunoastere foarte buna a straturilor din care este alcatuit terenul, precum si a comportamentului in timp al acestora, sub influenta constructiei propriu zise sau a conditionarilor impuse de mediul inconjurator, astfel incat sa nu influenteze comportamentul pe o perioada indelungata al suprastructurii.
Studiul geotehnic
Primul aspect si cel mai important in determinarea conditionarilor legate de terenul de fundare este studiul geotehnic, care furnizeaza toate datele importante pentru amplasamentul respectiv. Prin studiul geotehnic se identifica:
– conditiile climatice – se refera la adancimea de inghet. In Romania, in functie de zona geografica, adancimea pana la care se manifesta acest fenomen poate ajunge de la 0,70 m pana la 1,20 m. Fundatia trebuie sa coboare cu cel putin 10-20 cm mai jos decat adancimea de inghet specificata pentru o anumita zona.
– conditiile de stabilitate a terenului – se refera la posibilitatea de alunecare a terenului sau alte tipuri de degradari pe care acesta le-ar putea suferi in timp.
– conditii geotehnice – se refera la structurarea si stratificarea terenului pe verticala. In functie de calitatea si proprietatile fizico-mecanice ale fiecarui strat, se identifica stratul bun de fundare specificand si cota de fundare. Asa cum am aratat mai sus, fundatiile trebuie coborate cu cel putin 10-20 cm sub acesta cota.
– conditii hidro-geologice – indica nivelul apelor freatice. Acestea pot fi de adancime sau de suprafata, iar prin studiul geotehnic trebuie identificate inclusiv caracteristicile chimice ale apei, agresivitatea ei etc., ceea ce va conduce la gasirea solutiilor specifice pentru protejarea fundatiilor. Un alt aspect se refera la variatia nivelului apelor freatice: sezoniera si anuala.
– conditii legate de zona seismica – se identifica zona seismica in care se incadreaza amplasamentul si gradul de protectie seismica la care trebuie efectuat calculul seismic pentru constructia respectiva: astfel, se vor identifica particularitatile si conditionarile la care e supusa cladirea.
In functie de conditiile reale, relevate prin studiul geotehnic, se poate lua o decizie referitoare la modul in care vor fi realizate fundatiile, tinandu-se seama si de alte elemente precum structura constructiei, inaltimea acesteia etc.
Amenajarea terenului
In cele mai multe situatii, pe amplasamentul viitoarei constructii se gasesc, la momentul inceperii lucrarilor, diverse materiale depozitate intamplator, vegetatie de diferite marimi sau constructii care trebuie demolate. De aceea terenul de amplasament trebuie mai intai pregatit pentru inceperea lucrarilor de trasare.
De obicei, dupa curatarea terenului, acesta ramane denivelat. Urmatorul pas este lucrul pentru a-l aduce la o forma cat mai plana, care sa permita executarea sapaturilor, a trasarii si a executarii fundatiilor. In functie de teren, se pot face lucrari de sapatura sau/si de umplutura, care sa permita aducerea la cota a terenului.
Aceste lucrari se numesc „lucrari de sistematizare a terenului de amplasament“, iar cota la care se ajunge se numeste „cota terenului sistematizat”, specificata pe plansele de executie cu CTS.
Trasarea
Este o operatiune importanta, care pozitioneaza pe teren cladirea si permite identificarea unor elemente care vor determina pozitia planseelor, a structurii etc.
Prima operatie care se executa de obicei este stabilirea cotei +/- 0.00, respectiv cota pardoselii de la parter, acesta fiind un reper ales de proiectant inca din faza de proiectare. In raport cu acesta cota se definesc: sub ea – infrastructura, iar deasupra – suprastructura cladirii respective.
Toate cotele de nivel se dau in raport cu acest factor, cotele aflate deasupra fiind pozitive (+ c,cc) si negative sub aceasta (– c,cc). Fixarea cotelor de nivel a axelor constructiei, precum si verificarea acestora pe parcurs se face numai cu aparate topografice.
Sapatura
In general in cazul terenurilor fara probleme, sapaturile se executa cu taluz vertical sau inclinat, modul de executare depinzand de factorul de coeziune a terenului si adancimea la care se face aceasta. Pentru terenurile cu coeziune buna si pentru cote de fundare pana la 2 m, sapaturile se pot executa vertical si fara sprijiniri.
In cazul in care terenul nu este coeziv si este nevoie sa se faca sapaturi la adancimi mai mari, sunt necesare sprijiniri ale malurilor. Acest lucru se poate realiza prin montanti de lemn si dulapi orizontali sau in functie de fortele de impingere, se poate ajunge pana la ziduri de sprijin care trebuie calculate la impingerea pamantului.
In cazul in care se fac sapaturi sub nielul panzei de apa freatica, sprijinirile se fac pe elemente speciale – palplanse – care trebuie atat sa sustina pamantul, cat si sa impiedice infiltrarea apei in incinta de fundare.
Tipurile si clasificarea fundatiilor
Alegerea unui anumit tip de fundatie, dimensionarea acestora, materialele din care este executata trebuie sa tina seama de cativa factori foarte importanti: conditiile climatice din zona in care se afla amplasamentul, caracteristicile seismice ale terenului, caracteristicile geologice si hidrologice ale terenului, tipul de structura de rezistenta pe care se va realiza constructia. Clasificarea fundatiilor se poate face in functie de materialul din care sunt executate, de terenul de fundare sau de forma fundatiilor.
In functie de materialul din care sunt executate
Dat fiind materialul din care sunt executate, putem vorbi despre fundatii din zidarie de piatra, fundatii din elemente prefabricate, fundatii din beton simplu si fundatii din beton armat. Tipul de material este ales in functie de genul de constructie pe care o va suporta si de terenul de fundare.
In functie de terenul de fundare
In functie de adancimea terenului bun de fundare, exista doua tipuri de fundatii:
Fundatii de suprafata (izolate, continue, radier) – se pot folosi in general pentru toate tipurile de terenuri de fundare.
Fundatii de adancime (piloti, coloane, barete) – se folosesc in mod uzual pentru terenuri de fundare slabe pana cand se ajunge la terenul bun de fundare. Peste ele se monteaza de obicei un radier peste care se poate construi.
In functie de forma fundatiilor
Marimea si forma fundatiilor depind in mod direct de forma si inaltimea constructiei, de capacitatea portanta a terenului pe care va fi asezata constructia, de zona seismica in care este situata aceasta si de influenta apelor freatice. In functie de forma lor putem clasifica fundatiile astfel (a se vedea galeriile de imagini de mai sus): fundatii izolate (fundatii prefabricate – tip pahar ); fundatii tip radier (cu placa groasa de beton); fundatii continue sub pereti (cu grinzi de fundare) si fundatii pe piloti (care pot fi batuti din lemn sau metal ori turnati din beton armat, sub forma de stalpi sau pereti).
Sursa: spatiulconstruit.ro